Oaspeți de suflet la Oituz

De fapt ceea ce voi relata mai departe își are începutul, mai întâi, prin anul 1923 de Sf. Mare Mucenic Gheorghe, când se spune că s-a bătut țărușul de început al localității Oituz, al cărei fiu sunt, și mai apoi în timpuri mai apropiate când unchiul meu Emanoil Rujanschi, tot fiu al satului, a descoperit Filiala Județeană Constanța a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și de atunci toate activitățile prinse și neprinse în acest articol s-au organizat și desfășurat împreună. Nu poate fi uitată nici implicarea Forumului Democrat German Constanța.

Primele încercări de a intra pe urmele strămoșilor locuitorilor Oituzului dobrogean, îmi spune unchiul, își au și aici începutul prin anii 1995- 96 când împreună cu Nicolae Burlacu, tot fiu al satului, și directoarea școlii din localitate, Butacu Mirela, au început să încropească activități despre tradițiile ceangăilor. Fiind cooptat în aceste activități, mai ales  în cele cu caracter istoric, a început să-mi placă și încet, încet m-am implicat cât mai mult. M-a impresionat deosebit ziua de 29 august 2010  în care s-au aniversat 87 ani de la înființarea satului Oituz. Au fost multe personalități, inclusiv din Bacău,  județul de baștină al înaintașilor mei ce au luptat cu eroism pentru apărarea patriei pe văile Oituzului și Trotușului. După cum îmi spune unchiul, această activitate a fost prima închegată oficial. A urmat alta cu o participare de personalități istorice,  cea în care s-a lansat Proiectul „Andrei Lupu”, primul militar român cu gradul de de soldat răpus de gloanțe pe câmpiile bulgare, la Nicopole, în Războiul de Neatârnare, născut în comuna Luizi Călugăra, satul Osebiți, unde se află rădăcinile înaintașilor noștri împământeniți prin Reforma agrară din 1921 în Dobrogea. Acum majoritatea activităților se desfășoară sub semnul acestui Proiect.

O astfel de acțiune a fost și cea din zilele de 12-15 august, 2013, când un grup de 17 elevi  ai școlii din Luizi Călăugăra însoțiți de trei cadre didactice au fost oaspeții Oituzului dobrogean în scopul participării la unele activități cultural istorice și sărbătoririi împreună a Hramului bisericii noastre, Adormirea Maicii Domnului.

Acest fapt nu ar fi fost posibil dacă nu mă ajutau Primăriile și Parohiile din cele două localități. O mențiune aparte aș vrea să fac pentru primarul nostru, Dumitru Chiru, care s-a implicat moral și financiar în toate activitățile din 2010 și până acum. Programul acestor zile a fost dens și plăcut, aceasta și datorită implicării Filialei „Cultul Eroilor”- Constanța prin președintele acesteia col. (rz.) Remus Macovei.

A doua zi, după ce anterior am făcut acomodarea cu locul și am luat o masă comună oferită de primar, am fost oaspeții profesorului Costin Scurtu la Muzeul Militar Național - Filiala Constanța. Acesta ne-a încântat în mod deosebit cu modul de expunere al tematicilor. După vizita la muzeu mi-am condus musafirii pe faleza Constanței și în Satul de Vacanță.

A treia zi am fost oaspeți ai Muzeului Marinei Române, unde dr. Florin Stan ne-a primit și îndrumat cu multă amabilitate.

 După- amiază,  în prezența unor locuitori ai satului și a unei mici delegații „Cultul Eroilor” - Constanța formată din col.(rz.) Remus Macovei, prof. Costin Scurtu și lt.col. (rz.) Dan Nicolau, am ținut un moment de istorie în fața bisericii din Oituz cu tema „Comemorarea a 136 ani de la moartea eroului Andrei Lupu”, iar apoi grupul de copii din Luizi Călugăra ne-a încântat cu cântece și dansuri populare în costume ceangăiești.

 După Sf. Liturghie de deschidere a Hramului, ne-am deplasat cu toții într-o procesiune spre cimitir unde ne-am oprit și am făcut o rugăciune pentru toți eroii.

A patra zi și ultima am început-o cu participarea la Sf. Liturghie de Hramul biserici și la o masă comună în cinstea acestei sărbători. Apoi am dat o fugă pentru încă o plajă. Pe seară ne-am despărțit cu urări de bine și cu promisiunea că vom participa și noi la sărbătoarea Hramului bisericii lor, Înălțarea Sfintei Cruci, și a activităților organizate cu aceast prilej.

                                               Președintele Subfilialei „Cultul Eroilor” – Oituz                                                                       Adam Leonard

SATE ÎNFRĂȚITE

O ZI CU „FRAȚII NOȘTRI” DIN LUIZI CĂLUGĂRA

Grupul din Luizi ne-a încântat cu o melodie. 

Dansul care ne-a făcut să ne simțim români.

Părintele paroh Petru Mihaică ne-a adresat câteva cuvinte de laudă și mulțumire.

Domnul director al Școlii din 

Luizi Calugara- Bacau și-a arătat recunoștina și respectul  

pentru prietenii din Constanța

PROIECT „ANDREI LUPU”

                                                    

                                         Strada Mircea cel Bătrîn nr. 106 Constanţa

                                                         

      Tel. 0733694815 ; Fax-0341147072

       Mail: macovei.remus@yahoo.com

               pavelotelea@yahoo.com

PROIECT

„ANDREI  LUPU”

       S-a născut în satul Osebiţi, comuna Liuzi Călugăra, jud. Bacău. Este primul militar român  (cu gradul de soldat), răpus de gloanţe pe câmpiile bulgare, la Nicopole, în Războiul de Neatârnare. La vârsta de 19 ani, în noaptea de 13-14 august 1877, trupul i-a rămas pentru totdeauna pe acele redute de crâncenă luptă.         

                

Domnul  Rujanschi   Emanoil, născut în satul Oituz, comuna Lumina, cu străbunică din localitatea Eroului, împământenită ca văduvă de război în urma luptelor de pe valea Oituzului şi cu legături de sânge cu cei care au bătut ţăruşul pe valea Ciobănoaiei a viitoarei localităţi, existentă şi azi, membru al Filialei Constanţa  “Cultul Eroilor”, propune Proiectul denumit mai sus. Conducera “Cultului” agreează acestă propunere şi o adoptă ca pe una din activităţi, plecând de la considerentul că unele ceremonii au fost realizate în comun cu: Filiala Bacău “Cultul Eroilor”, Arhivele Naţionale Constanţa şi Bacău, Primăriile localităţilor Lumina, M. Kogălniceanu, Cumpăna, Luizi Călugăra, Oituz, bisercile şi şcolile din aceste localităţi, Forumul Democrat German,cadre didactice şi universitare, precum şi  cu personalităţi cu suflet întru cinstirea memoriei plaiurilor ţării. 

Ţinănd cont de cele expuse, „Cultul Eroilor”- Constanţa invită la parteneriat pe acest Proiect pe toţi cei enumeraţi mai sus în forma pe care o consideră de cuviinţă, transmisă pe orice cale la adresa menţionată. Proiectul rămâne deschis tuturor asociaţiilor şi organizaţiilor cu  „chemare” pe obiectivul propus.  

Obiectiv cadru:

        Reliefarea importanţei cuceririi Independenţei de stat a României şi a menţinerii ei în timp, în scopul dezvoltării sentimentelor patriotice, mai ales la tineri, faţă de trecutul istoric al locurilor natale precum şi al respectului pentru eroii neamului românesc.

Perioada de desfăşurare: nelimitată.

Detaliile de participare vor fi trecute în protocoale de colaborare elaborate de fiecare aderent în parte.

         Aştept cu interes şi respect adeziunile dumneavoastră.        

Preşedintele Filialei „Cultul Eroilor” -Constanţa

 Col.(rz.)

            Remus Macovei

         „Cu mic cu mare” la Cimitirul Internațional de Onoare „Poiana Sărată”, jud. Bacău, sub egida „Cultului Eroilor”- Filiala Constanţa.

                                                                                  Elaborat

                                                                                  Cdor. av.(rz.) Pavel Oţelea

       Acest  Proiect a fost agreat şi în cadrul manifestării organizată marţi,18 octombrie 2011, la Şcoala Generală din satul Oituz, comuna Lumina, jud. Constanţa pentru a comemora crâncenele lupte de apărare pe aliniamente dobrogene împotriva armatelor de invazie germano-bulgare din septembrie - octombrie 1916, încheiate cu ocuparea Dobrogei acum 95 de ani, sărbătorirea Zilei armatei române (25 octombrie) şi omagierea strămoşilor care acum 88 de ani (23 aprilie 1923) au bătut ţăruşul localităţii. Evenimentul, de o încărcătură emoţională deosebită, s-a bucurat  de o participare pe măsură. Delegaţia băcăoană merită  din partea constănţenilor  o apreciere deosebită deoarece, pe o vreme general ploioasă, nu au prididit a onora invitaţia făcută. Din această delegaţie au făcut parte: primarul comunei Luizi Călugăra reprezentând şi şcoala locală, dl. Mihai Funaru, preşedintele Filialei „Cultul Eroilor” Bacău, dl. col.(rz.) Paul Timofte care a reprezentat primăria şi şcola din comuna Oituz, directorul Arhivelor Naţionale Bacău, dl. prof. Vilică Munteanu, dl. prof. dr.Anton Coşa ( autorul Monografiei Comunei Oituz), conf. univ. Ioan Dănilă de la Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, monseniorul Ştefan Ghenţa care a slujit zeci de ani la Biserica „Sf.Anton” din Constanţa, venind din Luizi Călugăra.

          Partea constănţeană a fost reprezentată  în primul rând  de localnici, sufletul acestora fiind dl. Emanoil Rujanschi, cadre didactice şi elevi. În deschiderea evenimentului a vorbit primarul comunei Lumina de care ţine şi satul Oituz, dl. Dumitru Chiru. Filiala “Cultul Eroilor” - Constanţa care are şi va avea multe colaborări cultural istorice cu toţi cei nominalizaţi aici a fost reprezentată de: dl. cdor. av. (rz.) Pavel Oţelea, dna. prof. Dana Brezanu, dl. col. (rz.) Traian Ţăranu, dl. lt. col. (rz.) Dan Nicolau. Primăria din comuna M. Kogălniceanu şi Școala Generală din localitate au fost reprezentate de dl. prof. Dumitru Ştefan. De asemenea, Primăria comunei Cumpăna a fost reprezentată de dl.Valeriu Ivănescu , inspector coordonator, iar Grupul Școlar local de dna. prof. Doina David, directoarea acestuia. Am fost deosebit de onoraţi de prezenţa dl. prof. dr. Virgil Coman, director la Arhivele Naţionale Constanţa, dl. prof. dr. Gheorghe Dumitraşcu Universitatea “Ovidius”, dl. prof. dr. Traian Brătianu,  reprezentant al Asociaţiei “Pro Basarabia şi Bucovina”, dl. Emil Şoiam, reprezentant al Forumului Democrat German Constanţa şi părintele paroh Petru Mihăică.

       Un grup de elevi locali ai claselor VI-VIII, îmbrăcaţi în port popular tradiţional, format din Nicolăieşii Diana, Adam Loredana, Pală Andrei, Mocanu Gabriel, Mate Amalia Andreea, Scripcaru Georgeta Matilda şi Savu Ionuţ, sub îndrumarea dnei. prof.. Carmen Iorgu, a prezentat  sceneta “Naşterea şi botezul satului Oituz” în care s-a evocat venirea ceangăilor moldoveni pe aceste meleaguri.  

     În toată activitatea desfăşurată s-au implicat directoarea Școlii Generale Lumina ,dna. prof. Tatiana Pintilie şi directoarea adjunctă, dna. prof. Damian Rodica.                             
     La finalul acestei înălţătoare festivităţi s-au încheiat şi semnat protocoale de colaborare pe tema Proiectului propus.                                           
     Au sprijinit financiar această acţiune primarul comunei, Forumul Democrat German, dnii. Paraschiv Bucur şi Nicolaie Burlacu.
     

                                                                   
                                                                                          A consemnat

                      Cdor. av. (rz.) Pavel Oţelea




CLIC PE VEZI FOTO

SINTEZĂ ISTORICĂ A OITUZULUI DOBROGEAN

                                                                                        FILIALA CONSTANŢA 

                                                                            VĂ PREZINTĂ ALBUMUL MEMORIAL

                                                            URMAŞI DE EROI DEMNI DE NESFÂRŞIT RESPECT                                                        

În anul 1450 Kara-Murat întemeiază un sat mare tătărăsc, cca.300 familii, cu oameni aduşi din Crimeea, într-un ţinut deluros la 8 km V de lacul Taşaul,18 km N Medgidia şi la 25km NV de portul Constanţa. 

  - Tătarii se ocupau cu ceva agricultură, dar mai ales cu creşterea cailor. 

 În anul 1876, 25-30 familii germane provenind din Krasna (Basarabia) erau în căutarea unui loc unde să se aşeze şi să întemeieze un sat în care să-şi desfăşoare activitatea de agricultori şi crescători de animale. În final ajung la Karamurat de unde tocmai avusese loc o retragere a turcilor şi tătarilor ca rezultat al trecerii Dobrogei în stăpânirea României în urma Războiului de Independenţă din anul 1877. În anii următori au venit noi grupuri catolice din Cherson (Rusia). 

 Primul primar a fost Peter Ruscheinski.Se poate aprecia că localitatea Karamurat era una dintre cele mai bogate şi mai frumoase comune din Dobrogea. 

 Un alt sat aflat la 15km N Constanţa, Cogealia (Valea Neagră-Lumina), era în 1881 locuit numai de tătari. În acel an şi-au făcut apariţia în localitate primii colonişti germani din gubernia Cherson. Mai târziu au coborât spre sud în Cogealia grupuri de germani swabi (evanghelici) din nordul Dobrogei. 

 În 1905, în partea de sud a satului, au fost împroprietăriţi 30 veterani de război români cu familiile lor; la mijloc fiind nemţii, iar la nord tătarii 

   - În 1910, plata unui învăţător era de 8000 lei numerar,o baniţă de grâu de fiecare elev şi recolta de pe 4 ha; terenul aparţinea şcolii. 

În 1923, Cogealia ajunsese la 123 familii cu 317 persoane. 

 Pe scurt, aceasta este situaţia arealului geografic situat aprox. la jumătatea drumului N-S în Dobrogea înaintea primului război mondial. 

 Jertfele acestui război încarcă locurile de semnificaţia Marii Bătălii din august 1917, când, după două săptămâni de încleştare cu trupele germane,românii nu au putut fi înfrânţi. După Război a urmat înălţătoarea pagină a Marii Uniri (1 decembrie 1918), iar pacea aşezată la loc peste ţinuturile româneşti a adus cu ea şi reforme,altfel decât cele obişnuite. Regele Ferdinand I a iniţiat o reformă agrară promisă soldaţilor încă din timpul ostilităţilor, încă de pe front. 

Şi iată cum,în aprilie 1923 (tocmai se aniversează 87 de ani) vreo 45 de familii (după unii 60) printre care văduve şi orfani de război ai celor căzuţi pe valea Oituzului,la Grozesti, Mărăşti, Mărăşeşti din localităţile Luizi Călugăra şi Poduri primesc câte 9 ha teren agricol plus un ha  pentru casă, iar pentru biserică 10 ha pe expropierile făcute de pe moşiile lui Luca Ionescu şi Voicu Voievod aflate între localităţile,acum,Ferdinand I şi Valea Neagră.

După analizarea mai multor probe de sol dobrogean, în acea zi de sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Gheorghe, l-au desemnat pe consăteanul lor, TULBURE DUMITRU, se pare că şi pe criteriul de vârstă, născut în 1884 (39 ani), să bată ţăruşul de bornă pentru viitoarea vatră a satului în locul ce există şi azi. Au existat controverse în ceea ce priveşte numele pe care să-l dea viitoarei aşezări. Aici a intervenit prefectul judeţului cu sugestia de a-i spune cătunului numele Oituz,spre aducere aminte a meleagurilor de unde au plecat şi a celor căzuţi pe acea vale a Oituzului. 

Prefectul acelor vremuri merită o scurtă biografie.

n. 1875, Piteşti  – d.? Bucureşti; prefect (1918-1919; 1922-1925) Nicolae T. Negulescu a absolvit facultatea de Ştiinţe fizico-chimice şi Cosmografie la Universitatea din Bucureşti.  De-a lungul carierei a fost: director al Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanţa (1907-1918), membru în comitetul şcolar al aceleiaşi instituţii de învăţământ până în anul 1935 şi inspector şcolar. 

A fost numit prefect al Judeţului Constanţa prin Decretul Regal nr. 3376 din 13 noiembrie 1918 şi a îndeplinit această funcţie până la data de 6 octombrie 1919. Va reveni la conducerea acestei instituţii în urma Decretului Regal nr. 326 din 21 ianuarie 1922 şi va demisiona la 10 decembrie 1925.

Autor de manuale de fizică şi chimie, a depus numeroase eforturi de a dota laboratoarele liceului, de a sprijini instituţiile culturale grupate în jurul liceului-casă de citit, bibliotecă, muzeu de antichităţi, universitatea populară.

A înfiinţat şi condus între 1933-1934 Societatea „Prietenii ştiinţelor fizico-chimice”.

Ca urmare a activităţii sale a fost distins înaintea pensionării cu medalia „Răsplata muncii pentru învăţământ”, clasa I.

Particularitatea Oituzului Dobrogean o constituie continuitatea catolicilor foarte prezenţi în zonele de baştină, judeţul Bacău.În limba maghiară li se spunea ceangăi, adică hoinari,cei care-şi schimbă locul.Istoria îi consideră secui care apar în Moldova secolului al XIII-lea.De multe ori, identitatea  religioasă şi cea etnică au fost oarecum confundate,pentru că ţăranul român era ortodox,iar cel catolic ar fi maghiar.Confuzia mergea mai departe,nefiind în măsură să diferenţieze pe ungur de ungurean (ardelean).

Familiile originare din comunele Luzi Călugăra şi Poduri participante la înfiinţarea acestei aşezări au fost: Adam, Butacu, Butăcel, Sascău, Sabău, Coceanga, Ferenţ, Ghenţa, Varga, Horvat, Pal, Palcău, Sascău, Matei, Chiuş, Chiricheş, Cuna, Ţimpu, Bogdan,  

Din foarte apropiatul sat Ferdinand I,ecourile manifestării comunităţii de ceangăi au atras atenţia etnicilor germani stabiliţi acolo.Cele două comunităţi s-au apropiat,s-au înrudit iar Oituzul a devenit filială a parohiei catolice germane din Ferdinand I. 

Între 1923-1940 o parte din populaţia Oituzului migra la locul de baştină din toamnă până în primăvară, urmând ca primăvara să se întoarcă şi să lucreze pământul.Tot acum, parte din locuitorii germani si ceangăi, impulsionati de sintagma profund românească şi ceangăiască  ”dor de ducă”si   “hoinarii”, a migrat în continentul Nord American. Astfel, în sat au rămas 8 familii; Butăcel  Mihai, Tulbure Dumitru, Pala Anton, Palcău Iosif, Chiuş Verona, Buică, Voiculescu, Iştvanca.

Urmând politica vremii,comunitatea germană s-a retras către Germania în 1940. Comunitatea catolică din Ferdinand I s-a stins. Acelaşi fapt s-a întâmplat şi la Valea Neagră.

În perioada celui de-al doilea Război Mondial, cetăţeni ai satului au luptat atăt pe fronturile din Est căt şi cele din Vest, mulţi dintre ei murind pe câmpurile de luptă. După anul 1945, au fost împropietăriţi cei ce au luptat în război (aprox. 15 familii). În urma împărţirii Europei – la Vest capitalism si la Est comunism – nemţii repatriaţi în 1940 în Germania care au căzut sub influenţă sovietică au fost aduşi înapoi pe locurile natale, M.Kogălniceanu. Aici nu şi-au mai găsit locuinţele pentru că au fost ocupate de populaţia aromână venită în principal din Cadrilater. Aceştia : Fehndric , Arnold, Dreser, Wacner, Streille, Roloschi, Rujanschi au fost nevoiţi să se stabilească la rudele lor din Oituz. Unii dintre ei au fost deportaţi în URSS între 14 ian. 1945 şi 12 dec. 1949, pentru reconstrucţia acesteia.

Până în anul 1990 demografia Oituzului a fost în medie de 5-9 copii pe familie, având peste 700 de suflete din care aproximativ 110 au rădăcini de etnie germană. În urma Revoluţiei din Decembrie 89, parte din populaţie a emigrat în Germania, iar alţii au plecat la muncă în Europa (Italia, Spania, Grecia...).

              O SINGURĂ FAMILIE: GAZDE - OASPEȚI

                                                                                    CLIC PE VEZI FOTO